vineri, 22 ianuarie 2010

inteligenţa, caracteristică suficientă?

De multe ori am auzit despre cineva spunându-se că este inteligent. Şi de fiecare dată am remarcat tonul cu care se fac astfel de remarci. Un ton oarecum diferit, încărcat poate de admiraţie; sau poate de invidie. Nu ştiu, oricum, diferit.

Încă de la vârste fragede suntem învăţaţi că inteligenţa este un indicator al valorii noastre în societate. Suntem îndemnaţi să ne alegem ca modele de viaţă personalităţi care şi-au demonstrat geniul. Dar astfel de persoane sunt rare. Oameni ca Einstein, Newton sau Stephen Hawking se nasc odată la o sută de ani. Cum rămâne cu cei care sunt sub nivelul de geniu dar pot fi totuşi catalogaţi drep inteligenţi. Pot aceştia să contribuie într-un mod folositor societăţii? Depinde, este răspunsul meu. Intervin aici o serie de factori precum clasa socială, situaţia financiară şi familială, setea de cunoaştere a individului şi chiar politica guvernamentală vizavi de educaţie. Presupunând că toţi aceşti factori sunt favorabili, este de asemenea nevoie şi de oarece altruism.

Românii sunt fără îndoială un popor inteligent, dar îşi folosesc inteligenţa în scopuri îndoielnice. Până acum câţiva ani hackerii români erau printre cei mai temuţi (poate că încă sunt, nu ştiu), iar în prezent vedem cum în fiecare zi au loc jafuri al caror autor nu este prins. Pentru a face toate acestea ai nevoie, pe lângă curaj şi sânge rece, de inteligenţă.

Românii se îndreaptă către fărădelege din lipsa de educaţie. Trăim într-o societate în care dacă vrei să avansezi fără să calci strâmb, trebuie ori să ai pile, ori să fi al naibi de educat. Dacă nu ai o hârtie pe care să scrie că eşti doctorand la o universitate de top, drumul către înălţimi este anevoios. Or nouă, românilor, ne place să avem totul într-o clipită. Această idee de a dispune de orice în cel mai scurt timp trebuie schimbată în mentalitatea acestui popor, iar asta cred eu că se poate obţine doar prin educaţie. O educaţie mai bună, atât în familie cât şi în şcoli. Fără o educaţie solidă, inteligenţa nu valorează mare lucru. Dacă nu dispunem de cunoştinţele însuşite de-a lungul anilor de studiu şi nu avem o înţelegere de bază a felului în care funcţionează societatea, inteligenţa de care dispunem va fi folosită doar în scopuri mici şi probabil cu un efect negativ asupra celor din jurul nostru.

Am citit cândva că inteligenţa este o caracteristică atât genetică cât şi socială. Cu alte cuvinte, poate fi transmisă de la părinţi la copii, dar poate fi şi învăţată, chiar dacă cu greu, de la cei din jur. Chiar dacă in momentul actual în România nu se pune îndeajuns de mult accent pe educaţie, poate că în viitor asta se va schimba. Iar atunci inteligenţa se va împleti cu educaţia şi se ve schimba şi România spre bine.

0 comments:

Trimiteți un comentariu