Se afișează postările cu eticheta ganduri. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta ganduri. Afișați toate postările

vineri, 22 ianuarie 2010

inteligenţa, caracteristică suficientă?

De multe ori am auzit despre cineva spunându-se că este inteligent. Şi de fiecare dată am remarcat tonul cu care se fac astfel de remarci. Un ton oarecum diferit, încărcat poate de admiraţie; sau poate de invidie. Nu ştiu, oricum, diferit.

Încă de la vârste fragede suntem învăţaţi că inteligenţa este un indicator al valorii noastre în societate. Suntem îndemnaţi să ne alegem ca modele de viaţă personalităţi care şi-au demonstrat geniul. Dar astfel de persoane sunt rare. Oameni ca Einstein, Newton sau Stephen Hawking se nasc odată la o sută de ani. Cum rămâne cu cei care sunt sub nivelul de geniu dar pot fi totuşi catalogaţi drep inteligenţi. Pot aceştia să contribuie într-un mod folositor societăţii? Depinde, este răspunsul meu. Intervin aici o serie de factori precum clasa socială, situaţia financiară şi familială, setea de cunoaştere a individului şi chiar politica guvernamentală vizavi de educaţie. Presupunând că toţi aceşti factori sunt favorabili, este de asemenea nevoie şi de oarece altruism.

Românii sunt fără îndoială un popor inteligent, dar îşi folosesc inteligenţa în scopuri îndoielnice. Până acum câţiva ani hackerii români erau printre cei mai temuţi (poate că încă sunt, nu ştiu), iar în prezent vedem cum în fiecare zi au loc jafuri al caror autor nu este prins. Pentru a face toate acestea ai nevoie, pe lângă curaj şi sânge rece, de inteligenţă.

Românii se îndreaptă către fărădelege din lipsa de educaţie. Trăim într-o societate în care dacă vrei să avansezi fără să calci strâmb, trebuie ori să ai pile, ori să fi al naibi de educat. Dacă nu ai o hârtie pe care să scrie că eşti doctorand la o universitate de top, drumul către înălţimi este anevoios. Or nouă, românilor, ne place să avem totul într-o clipită. Această idee de a dispune de orice în cel mai scurt timp trebuie schimbată în mentalitatea acestui popor, iar asta cred eu că se poate obţine doar prin educaţie. O educaţie mai bună, atât în familie cât şi în şcoli. Fără o educaţie solidă, inteligenţa nu valorează mare lucru. Dacă nu dispunem de cunoştinţele însuşite de-a lungul anilor de studiu şi nu avem o înţelegere de bază a felului în care funcţionează societatea, inteligenţa de care dispunem va fi folosită doar în scopuri mici şi probabil cu un efect negativ asupra celor din jurul nostru.

Am citit cândva că inteligenţa este o caracteristică atât genetică cât şi socială. Cu alte cuvinte, poate fi transmisă de la părinţi la copii, dar poate fi şi învăţată, chiar dacă cu greu, de la cei din jur. Chiar dacă in momentul actual în România nu se pune îndeajuns de mult accent pe educaţie, poate că în viitor asta se va schimba. Iar atunci inteligenţa se va împleti cu educaţia şi se ve schimba şi România spre bine.

joi, 31 decembrie 2009

a mai trecut un an

Iată că am ajuns și la finele anului. Pe parcursul anului am avut parte și de momente de neuitat, am avut parte și de momente dificile. Am răzbit, am greșit, am plâns, am râs, am trăit. Am și regrete, am și realizări.
Deoarece este ultima zi a anului m-am gândit să fac o listă de realizări și de regrete. Doamnelor și domnilor, vă prezint...
... realizările mele:
1) mi-am găsit un loc de muncă temporar (poate că nu și-ar găsi locul pe listele altora, dar s-a întâmplat intr-o perioada în care eram la pământ dpdv financiar)
2) m-am înscris la un curs de calificare
3) am vizitat mai multe orașe din Turcia decât 2 dintre colegii mei de cameră de la universitate (ambii sunt turci)
4) am intrat in echipa LSRS (Liga Studenților Români din Străinătate)
5) am fost admis în echipa de atletism a universității
6) m-am distrat maxim (mersi tătare, Alex și Laura, ați facut Turcia mult mai suportabilă)
7) m-am distrat maxim (mersi  prietenilor din țară, de câte ori am venit în vacanță ați avut grijă să nu mă plictisesc)
8) am reușit să mă descurc cu o sumă lunară modestă
9) am renunțat la facultatea din Turcia
... și regretele mele:
1) nu am făcut o baie in Bosfor in cei 2 ani cât am stat in Istanbul
2) nu m-am dus în Antalya deși fusesem invitat de catre o fostă colegă pe care o cam plăceam
3) nu am găsit curajul să mă deschid față de o fată pe care o plac (mon dieu, elle est belle et intelligente aussi)
4) am renunțat la facultatea din Turcia
Cam asa stă treaba. Sper ca la anul să am o listă mai lungă la capitolul realizări, să am regrete mai mici și să mă distrez mai mult.
Baftă și la mulți ani!

marți, 29 decembrie 2009

ce-ai face cu 10 milioane de euro

Joi s-a câștigat marele preimu de 9,5 milioane de euro la loto 6/49. Câștigătoarea este o pensionară din Reșița. Ea a declarat că incă nu știe ce va face cu banii.
Iată ce aș face eu cu 10 milioane de euro, exact in ordinea urmatoare:
1) aș da o super petrecere :)
2) mi-aș lua un apartament
3) aș cumpăra o mașină (mai exact JAGUAR XJ sau JAGUAR S-TYPE 4.2)
4) aș termina casele fraților mei (de clădit, vreau să zic)
5) aș renova casa părintească
6) aș merge in vacanță cu prietenii mei
7) aș investi intr-o afacere
8) aș dona
update: 9)undeva între 6 și 7 m-aș gândi cum sa împart banii in familie [50% mie desigur:)]
          10) aș trăi fericit până la adânci bătrâneți

luni, 14 decembrie 2009

experimentul cu puricii sau sindromul neputintei

Vreau sa va povestesc despre un experiment care mi s-a predat la cursurile de psihologie. A fost realizat de niste cercetatori acum jumatate de secol pe un esantion de purici.
Se pun niste purici intr-un borcan si se aprinde o flacara sub borcan. Caldura devine insuportabila pentru pureci si acestia sar afara din borcan. Apoi se acopera borcanul cu un geam transparent si se aprinde din nou flacara. Purecii incearca din nou sa iasa din borcan, dar se lovesc de geamul de deasupra borcanului. Dupa o vreme se ridica geamul de deasupra borcanului, dar ce credeti? Puricii nu mai sar afara din borcan ci sar doar atat cat sa se mentina deasupra fundului fierbine si sub geamul de sticla.
Experimentul a fost facut pe purici, dar asa sta treaba si cu societatea actuala. Fiecare dintre noi este invatat ce poate sa faca si ce nu. Ne sunt desenate anumite limite si noi nu incercam sa le depasim.
Oamenii stau intr-o colivie deschisa dar le este frica sa iasa. Se gandesc de zeci de ori inainte sa faca ceva. Cand se hoatarasc sa actioneze isi dau seama ca le-au luat-o altii inainte. Mi s-a intamplat si mie de atatea ori.
Societatea in care traim ne invata sa fim neputinciosi si incapabili de a lua propriile decizii. Inca din ziua din care ne nastem ni se impun reguli si norme: nu e bine sa faci asa, asculta-i pe cei mai mari, urmeaza un drum fara riscuri, ia-ti o slujba sigura cu un salariu bun, studiaza sa devii doctor sau avocat.
Nici nu e de mirare ca atatia oameni sunt tristi si nefericiti. Am ajuns sa ne traim vietile ca robotii. Suntem intr-o permanenta incercare de a ne incadra in tipare incat momentele care ne taie rasuflarea au ajuns sa fie numarate pe degetele unei maini.
Cand ai mers ultima oara prin ploaie fara sa-ti pese ca te uzi?
Cand ai zambit ultima data unei persoane necunoscute?
Cand ai plans ultima oara in public fara sa-ti fie rusine de asta?
Nu crezi ca e timpul sa uiti de toate obstacolele vizibile si invizibile si sa incerci sa depasesti limitele? De fapt toate aceste obstacole sunt doar in mintea noastra. Orice este posibil, trebuie doar sa iti doresti indeajuns de mult (a se citi sa iei atitudine, sa actionezi).
PS: ceea ce m-a inspirat sa scriu aceasta postare a fost un articol de pe blogul lui Adrian Soare, Succes Dublu.