Nu ştie încă...

- Şi încă te iubesc... Scuze :(
- Eşti un drăguţ!!! Lasă timpul să rezolve :)


Aş lăsa totul în mainile lui, însă ce ştie timpul de dragostea ce ţi-o port? A văzut a mia parte, a auzit a suta parte, a fost martor la o parte infimă. Nu ştie încă, dar nu poate sterge iubirea ce ţi-o port.

Timpul. Iubirea

Vorbeam zilele trecute cu o prietenă pe care am cunoscut-o în Turcia despre iubire, mai exact despre dezamăgirile in iubire. Ca o consolare (nu ştiu exact dacă pentru ea sau pentru mine), am spus că timpul vindecă orice rană iar ea s-a grăbit să mă contrazică. Eram convins că am dreptate şi mi-am susţinut punctul de vedere cum am putut mai bine. Desigur, nu am ajuns la un consens şi am amânat discuţia pe altădată. Între timp m-am gândit la experienţe pe care aş putea să i le dau drept exemplu cu proxima ocazie, dar am ajuns la concluzia că într-adevăr timpul nu vindecă rănile inimii.

Ceea ce aţi citit mai sus este un draft pe care îl salvasem acum mai bine de un an. Între timp, am mai trecut printr-o relaţie şi o despărţire şi ceea ce pot să spun este că timpul vindecă într-adevăr chiar şi rănile inimii. Dar face asta prin înlocuirea unei răni vechi cu alta mai adâncă decat cea dinainte. Într-un final ajungem exact acolo unde eram mai devreme.

Sunt curios care va fi părerea mea când voi citi aceste rânduri peste câţiva ani. În ce fel mă vor fi schimbat trecerea timpului şi încercările vieţii, bucuriile şi tristeţile, emoţiile, furiile oarbe, iubirea, gelozia... victoriile şi înfrângerile...

inteligenţa, caracteristică suficientă?

De multe ori am auzit despre cineva spunându-se că este inteligent. Şi de fiecare dată am remarcat tonul cu care se fac astfel de remarci. Un ton oarecum diferit, încărcat poate de admiraţie; sau poate de invidie. Nu ştiu, oricum, diferit.

Încă de la vârste fragede suntem învăţaţi că inteligenţa este un indicator al valorii noastre în societate. Suntem îndemnaţi să ne alegem ca modele de viaţă personalităţi care şi-au demonstrat geniul. Dar astfel de persoane sunt rare. Oameni ca Einstein, Newton sau Stephen Hawking se nasc odată la o sută de ani. Cum rămâne cu cei care sunt sub nivelul de geniu dar pot fi totuşi catalogaţi drep inteligenţi. Pot aceştia să contribuie într-un mod folositor societăţii? Depinde, este răspunsul meu. Intervin aici o serie de factori precum clasa socială, situaţia financiară şi familială, setea de cunoaştere a individului şi chiar politica guvernamentală vizavi de educaţie. Presupunând că toţi aceşti factori sunt favorabili, este de asemenea nevoie şi de oarece altruism.

Românii sunt fără îndoială un popor inteligent, dar îşi folosesc inteligenţa în scopuri îndoielnice. Până acum câţiva ani hackerii români erau printre cei mai temuţi (poate că încă sunt, nu ştiu), iar în prezent vedem cum în fiecare zi au loc jafuri al caror autor nu este prins. Pentru a face toate acestea ai nevoie, pe lângă curaj şi sânge rece, de inteligenţă.

Românii se îndreaptă către fărădelege din lipsa de educaţie. Trăim într-o societate în care dacă vrei să avansezi fără să calci strâmb, trebuie ori să ai pile, ori să fi al naibi de educat. Dacă nu ai o hârtie pe care să scrie că eşti doctorand la o universitate de top, drumul către înălţimi este anevoios. Or nouă, românilor, ne place să avem totul într-o clipită. Această idee de a dispune de orice în cel mai scurt timp trebuie schimbată în mentalitatea acestui popor, iar asta cred eu că se poate obţine doar prin educaţie. O educaţie mai bună, atât în familie cât şi în şcoli. Fără o educaţie solidă, inteligenţa nu valorează mare lucru. Dacă nu dispunem de cunoştinţele însuşite de-a lungul anilor de studiu şi nu avem o înţelegere de bază a felului în care funcţionează societatea, inteligenţa de care dispunem va fi folosită doar în scopuri mici şi probabil cu un efect negativ asupra celor din jurul nostru.

Am citit cândva că inteligenţa este o caracteristică atât genetică cât şi socială. Cu alte cuvinte, poate fi transmisă de la părinţi la copii, dar poate fi şi învăţată, chiar dacă cu greu, de la cei din jur. Chiar dacă in momentul actual în România nu se pune îndeajuns de mult accent pe educaţie, poate că în viitor asta se va schimba. Iar atunci inteligenţa se va împleti cu educaţia şi se ve schimba şi România spre bine.

gala studenţilor români din străinătate, ediţia 1

Am participat la începutul acestei luni la prima gală a LSRS (Liga Studenţilor Români din Străinătate) unde au fost desemnaţi şi premiaţi cei mai buni studenţi români care studiază în străinătate, la unele dintre cele mai prestigioase universităţi din lume. Premiile au fost după cum urmează:

Studentul anului în Europa – Andrei Ilie (Oxford University)
Studentul anului în America de Nord – Corina Tarniţă (Harvard University)
Studentul anului în întreaga lume – Theodor Braşoveanu (Princeton University)
Premii speciale – Andrei Anghel (Harvard) şi Roxana Radu (Central European University)

Pe langă discursurile ţinute de invitaţii de seamă ai serii (printre care principele Radu, consilierul prezidenţial Iulian Fota, preşedintele Senatului dl. Mircea Geoană, preşedintele Academiei Romane dl. Ionel Haiduc, etc), fiecare dintre studenţii premiaţi a spus câteva cuvinte. Cel mai mult mi-a plăcut monologul Corinei Tarniţă, doctorandă în matematică la Harvard Univesity:

„Sunt perfect conştientă de valoarea studenţilor români din străinătate“ – a declarat doctoranda. „Premiul mă onorează, dar trebuie să ştiţi că eu sunt doar una dintre cei foarte mulţi. Îmi pare rău că nu pot promite că mă voi întoarce în România. De cîte ori trimit o lucrare unui jurnal de prestigiu, aş vrea ca sub semnătură să pot scrie «Departamentul de matematică, Universitatea Bucureşti». Dar în acest moment cercetarea pe care o fac eu are nevoie de resurse şi, decît să mă transform dintr-un cercetător cît de cît de succes din State, într-unul frustrat şi demoralizat în România, prefer să rămîn acolo şi să fac cinste României aşa cum pot.“

Este un adevăr trist că în România e aproape imposibil să-ţi clădeşti o carieră academică de succes din cauza lipsei de susţinere. Îi ţin pumnii Corinei şi sper să-şi finalizeze cercetarea, făcând fără indoială cinste României. Acum... poate vă întrebaţi ce este LSRS.
LSRS este un ONG care-şi propune sa-i ajute pe studenţii romani care cochetează cu ideea studiului la o universitate din străinătate oferindu-le informaţii legate de aceasta şi în acelaşi timp promovează o atitudine pozitiva faţă de perspectivele intoarcerii in ţară după finalizarea studiilor. Mai multe informaţii despre LSRS puteti găsi pe siteul lor oficial, aici.

stuck on replay

I love this song. It reminds me of summer, of sun and sandy beaches full of beautiful girls. I had it on replay for like half an hour now, and the interesting part is that I'm not even wearing my headphones.
Just kiddin. I love the song almost as much as I love the girl in the video :D

trăim în românia...

Se pare că românii sunt intr-o situație foarte gravă. Nu, nuu... nu erecția este problema ci nivelul de cultură. Conform statisticilor un român citește o singură carte pe an așa că reportajul de mai jos n-ar trebui să vă surprindă. Sper să fiți dintre cei care zâmbesc la răspunsurile primite de reporter. Iar dacă sunteți dintre cei care nu înțeleg ce e de râs (a se citi de compătimit), pentru voi nu am nici un sfat, e deja târziu.

you son of a beach

Tare de tot clipul ăsta. L-am căutat acum vreo luna, dar uitasem cum se numește, iar acum l-am găsit din întâmplare...
I thought I'd share with you. Have fun

a mai trecut un an

Iată că am ajuns și la finele anului. Pe parcursul anului am avut parte și de momente de neuitat, am avut parte și de momente dificile. Am răzbit, am greșit, am plâns, am râs, am trăit. Am și regrete, am și realizări.
Deoarece este ultima zi a anului m-am gândit să fac o listă de realizări și de regrete. Doamnelor și domnilor, vă prezint...
... realizările mele:
1) mi-am găsit un loc de muncă temporar (poate că nu și-ar găsi locul pe listele altora, dar s-a întâmplat intr-o perioada în care eram la pământ dpdv financiar)
2) m-am înscris la un curs de calificare
3) am vizitat mai multe orașe din Turcia decât 2 dintre colegii mei de cameră de la universitate (ambii sunt turci)
4) am intrat in echipa LSRS (Liga Studenților Români din Străinătate)
5) am fost admis în echipa de atletism a universității
6) m-am distrat maxim (mersi tătare, Alex și Laura, ați facut Turcia mult mai suportabilă)
7) m-am distrat maxim (mersi  prietenilor din țară, de câte ori am venit în vacanță ați avut grijă să nu mă plictisesc)
8) am reușit să mă descurc cu o sumă lunară modestă
9) am renunțat la facultatea din Turcia
... și regretele mele:
1) nu am făcut o baie in Bosfor in cei 2 ani cât am stat in Istanbul
2) nu m-am dus în Antalya deși fusesem invitat de catre o fostă colegă pe care o cam plăceam
3) nu am găsit curajul să mă deschid față de o fată pe care o plac (mon dieu, elle est belle et intelligente aussi)
4) am renunțat la facultatea din Turcia
Cam asa stă treaba. Sper ca la anul să am o listă mai lungă la capitolul realizări, să am regrete mai mici și să mă distrez mai mult.
Baftă și la mulți ani!

ce-ai face cu 10 milioane de euro

Joi s-a câștigat marele preimu de 9,5 milioane de euro la loto 6/49. Câștigătoarea este o pensionară din Reșița. Ea a declarat că incă nu știe ce va face cu banii.
Iată ce aș face eu cu 10 milioane de euro, exact in ordinea urmatoare:
1) aș da o super petrecere :)
2) mi-aș lua un apartament
3) aș cumpăra o mașină (mai exact JAGUAR XJ sau JAGUAR S-TYPE 4.2)
4) aș termina casele fraților mei (de clădit, vreau să zic)
5) aș renova casa părintească
6) aș merge in vacanță cu prietenii mei
7) aș investi intr-o afacere
8) aș dona
update: 9)undeva între 6 și 7 m-aș gândi cum sa împart banii in familie [50% mie desigur:)]
          10) aș trăi fericit până la adânci bătrâneți

s-a dat la fanta nemernicu'

tu care parte a creierului o folosesti?

Citeam zilele trecute un articol despre emisferele cerebrale si rolul lor. Lucruri pe care ar fi trebuit sa le stiu, doar am facut chimie-biologie la liceu :)

Creierul este impartit in doua emisfere. Ca sa aflati care dintre emisfere este dominanta uitati-va la imginea de mai jos timp de 30 de secunde.

Daca imaginea femeii se misca in sensul acelor de ceasornic inseamna ca va folositi partea dreapta a creierului, daca se misca in sens invers acelor de ceasornic inseamna ca va folositi emisfera stanga.
Persoanele care isi folosesc preponderent emisfera stanga au un vocabular bogat, au afinitate pentru detalii si structureaza frazele intr-un mod foarte abil. De asemenea le place sa aibe explicatii pentru orice.
Cei condusi de emisfera dreapta sunt romantici, poetici, au memorie fotografica si spatiala. Au inclinatie catre competentele artistice si muzicale.
Majoritatea oamenilor vad miscarea intr-un singur sens. S-a facut un studiu si s-a constatat ca numai 14% din oameni vad miscarea in ambele directii. Tu esti unul dintre cei 14%?

experimentul cu puricii sau sindromul neputintei

Vreau sa va povestesc despre un experiment care mi s-a predat la cursurile de psihologie. A fost realizat de niste cercetatori acum jumatate de secol pe un esantion de purici.

Se pun niste purici intr-un borcan si se aprinde o flacara sub borcan. Caldura devine insuportabila pentru pureci si acestia sar afara din borcan. Apoi se acopera borcanul cu un geam transparent si se aprinde din nou flacara. Purecii incearca din nou sa iasa din borcan, dar se lovesc de geamul de deasupra borcanului. Dupa o vreme se ridica geamul de deasupra borcanului, dar ce credeti? Puricii nu mai sar afara din borcan ci sar doar atat cat sa se mentina deasupra fundului fierbine si sub geamul de sticla.

Experimentul a fost facut pe purici, dar asa sta treaba si cu societatea actuala. Fiecare dintre noi este invatat ce poate sa faca si ce nu. Ne sunt desenate anumite limite si noi nu incercam sa le depasim.

Oamenii stau intr-o colivie deschisa dar le este frica sa iasa. Se gandesc de zeci de ori inainte sa faca ceva. Cand se hoatarasc sa actioneze isi dau seama ca le-au luat-o altii inainte. Mi s-a intamplat si mie de atatea ori.

Societatea in care traim ne invata sa fim neputinciosi si incapabili de a lua propriile decizii. Inca din ziua din care ne nastem ni se impun reguli si norme: nu e bine sa faci asa, asculta-i pe cei mai mari, urmeaza un drum fara riscuri, ia-ti o slujba sigura cu un salariu bun, studiaza sa devii doctor sau avocat.

Nici nu e de mirare ca atatia oameni sunt tristi si nefericiti. Am ajuns sa ne traim vietile ca robotii. Suntem intr-o permanenta incercare de a ne incadra in tipare incat momentele care ne taie rasuflarea au ajuns sa fie numarate pe degetele unei maini.

Cand ai mers ultima oara prin ploaie fara sa-ti pese ca te uzi?

Cand ai zambit ultima data unei persoane necunoscute?

Cand ai plans ultima oara in public fara sa-ti fie rusine de asta?

Nu crezi ca e timpul sa uiti de toate obstacolele vizibile si invizibile si sa incerci sa depasesti limitele? De fapt toate aceste obstacole sunt doar in mintea noastra. Orice este posibil, trebuie doar sa iti doresti indeajuns de mult (a se citi sa iei atitudine, sa actionezi).
PS: ceea ce m-a inspirat sa scriu aceasta postare a fost un articol de pe blogul lui Adrian Soare, Succes Dublu.

am renuntat la diacritice

aseara un prieten mi-a spus ca nu poate sa-mi citeasca postarile pentru ca ii apar tot felul de simboluri si patratele in pagina. mi-am dat seama ca este din cauza ca am scris cu diacritice si m-am decis sa renunt la ele. mi-am editat postarile ca sa nu mai contina sh-uri, tzuri si alte alea.

lectura placuta si bucurati-va de weekend... ce a mai ramas din el.

o poveste trista

O scurta poveste care m-a impresionat. O poveste in care toata lumea se poate identifica... O poveste despre inceput, o poveste despre sfarsit. O poveste despre iubire.

Clasa a 9-a

Prima zi de liceu. Langa mine sta cea mai frumoasa fata pe care am vazut-o in viata mea. Mi-e rusine sa ma uit in ochii ei, ea nu stie cat de mult o iubesc. Spune ca sunt cel mai bun prieten al ei. Ma considera un simplu amic...

Clasa a 10-a

Eram acasa cand m-a sunat si mi-a spus ca s-a certat cu prietenul ei si ca are nevoie de mine. A venit la mine si mi-a povestit totul plangand. Acum a adormit pe genunchii mei. Ii mangai parul si nu ma mai satur sa o privesc. Eu o iubesc atat de mult si ea ma considera un simplu amic...

Clasa a 12-a, banchet

Ne cunoastem de cand eram copii. In clasa a 8-a jurasem ca daca nu vom avea pe altcineva vom merge impreuna la banchet. M-a sunat si mi-a spus ca prietenul ei s-a imbolnavit si m-a întrebat daca vreau sa merg cu ea la banchet. Invitasem deja pe altcineva dar am fost de acord. Era cea mai frumoasa fata la banchet. Avea o rochie alba in care arata ca un inger. Am dansat toata noaptea si eu nu m-am gandit decat la cat de mult o iubesc. Dupa bal m-a pupat pe obraz si mi-a spus ca sunt cel mai bun prieten al ei. O iubesc atat de mult dar ea ma considera decat un amic...

Au trecut ani buni si azi imi ingrop ingerul. Printre lucrurile ei era si o agenda neagra pe care mi-au dat-o mie. Nu stiam daca sa o citesc sau nu. Am deschis-o. Era un jurnal si pe prima pagina scria:

Prima zi de liceu, langa mine sta cel mai drăgut băiat din lume. Nu pot sa-mi iau ochii de la el, dar el nu stie cat de mult il iubesc. Ma considera o simpla amica. L-am mintit ca am prieten ca sa il fac gelos. Il iubesc foarte mult si as da orice ca sa-l aud cum imi spune "Te iubesc".

In timp ce eu citesc aceste randuri ingerul meu este coborat in pamant. Lacrimile imi curg siroaie si nu pot sa-mi iau ochii de la mormantul ei. Si eu te iubesc, ingerul meu...

Uneori cuvintele vin prea tarziu. Daca iubiti pe cineva spuneti-i inainte de a fi prea tarziu.

melodiile vechi

Ascultam aseara niste melodii de pe vremea cand eram copil si mi-am dat seama ca daca ar fi sa compar cu ce este pe piata in momentul de fata, aceste melodii n-ar avea nici o sansa. Dar mie imi placeau. Ascultam de jumatate de ora aceste melodii si as fi putut continua inca o ora fara sa ma plictisesc.

Mi-am amintit atunci de ce ne spusese profu de psihologie. Nu este nevoie, zicea el, ca un lucru sa fie frumos sau bun ca sa va placa. Trebuie doar sa va aminteasca de ceva placut. Cica un anume Pavlov a dezvoltat teoria asta și a numit-o teoria conditionarii.

La fel sta treaba si cu melodiile vechi. Le ascultam si ne amintim cu nostalgie de o perioada fara griji, o perioada cand inca pastram in noi inocența nepatata a copilariei.

Acum faceti un playlist cu melodiile care va placeau cel mai mult si ganditi-va la zilele senine din timpul copilariei.

tu te uiti la south park?

Ce este South Park? Doar cel mai tare serial de animatie. Trateaza subiecte de actualitate și reuseste sa fie in același timp extrem de funny. Cred ca faptul ca a castigat 3 premii Emmy pentru "cel mai bun program de televiziune" spune tot.

Am inceput sa ma uit la el acum 2 ani si am reusit sa vad vreo 5 sezoane in prima saptamana de cand l-am descoperit. Cel mai mult imi place felul in care reusesc sa atraga atentia prin comedie asupra unor probleme serioase ale societatii contemporane. Ok, recunosc. De fapt ma uit la South Park numai ca sa-l urmaresc pe Eric Cartman. Trebuie sa recunoasteti ca e tare omu'

Puteti sa va uitati la South Park in fiecare zi a saptamanii de la ora 23:10 la MTV, iar daca stiti engleza, puteti sa va uitați de pe siteul lor oficial.

Apropo, ascultati melodia Poker Face cantata de Eric Cartman aici.

Pana data viitoare bafta si ramaneti sanatosi.

Update: se pare ca puteti viziona South Park si pe ProCinema in timpul saptamanii dupa filmul de 10 (adica aproape de 12 noaptea)

alegeri, presedinti si alte alea

se pare ca băse câștigă încă odată. personal, nu-mi pasă nici cât negru sub unghie. pentru mine toți sunt o apa și un pământ. nu știu de ce se mai duce lumea să voteze, din moment ce dragii noștri conducători nu fac altceva decât să ducă țara asta la pierzanie.

politica din românica este o glumă proastă, iar politicienii niste personaje crase. nu se face politică ținând cont de valorile si de ideologiile primordiale ale partidelor. scopul în politica românească este acea gramadă imensă de bani numită buget (adică taxele pe care le plătim noi la stat) și cum să îți insușești cât mai mult din această grămăjoară.

eu nu am fost să votez. măcar în felul ăsta nu-mi fac inimă rea când cel pe care l-am votat se dovedește a fi un hoț și o pușlama.

vedeta peste noapte

Azi-noapte ascultam melodia Change a lui Puya si mi s-a aprins beculetul: traim intr-o tara in care orice este posibil. O tara in care oricine poate deveni vedeta. Asa cum spune si melodia: trebuie doar sa abordezi producatorul cu tupeu.
Putem gasi exemple cu galeata la capitolul asta. Sunt convins ca ati auzit cu totii de Magda Ciumac, de blonda lui Iri, de Tarky sau de fetele lui Mutu. Fiecare a provocat scandal si a atras atentia prin vulgaritate si excentrism. In cazul unora a fost vorba de minciuni bine gandite (i.e. Tarky, care afirmase ca a intretinut relatii sexuale cu Mihai Traistariu a fost dat in judecata si a recunoscut ca totul a fost o minciuna si ca nu este gay).
Eu acum ma intreb daca “vedetele” astea fac bani buni de pe urma acestor scandaluri. Ma gandesc ca as putea si eu sa apar la TV si sa zic ca sunt amantul Cosminei Pasarin sau al Nicoletei Luciu. Pariez ca asta ar face ceva valuri :)
As avea si dovezi :))
Este prima mea opera in photoshop asa ca fiti ingaduitori :D

sunt gelos pe porci

Daca tipi timp de 8 ani, 7 luni si 6 zile, o sa produci suficienta energie pentru a fierbe o ceasca de cafea.
(E greu de crezut ca merita sa faci asta)


La porci orgasmul dureaza 30 de minute.
(In viata viitoare as vrea sa fiu porc.)


Cand te dai cu capul de pereti utilizezi cam 150 de calorii pe ora.
(Inca nu pot sa-mi iau gandul de la chestia cu porcul.)


Oamenii si delfinii sunt singurele specii care fac sex de placere.
(Oare de asta zambeste Flipper mereu?... Si porcii au 30 de minute de orgasm. Nu pare corect...)


Persoanele dreptace traiesc, in medie, cu noua ani mai mult decat cei stangaci.
(Daca esti ambidextru se imparte diferenta?)


Furnica poate ridica de 50 de ori propria greutate, poate trage de 30 de ori propria greutate si intotdeauna cade pe partea dreapta cand se imbata.
(Au platit oare contribuabilii pentru aceasta cercetare?)


Dracii-de-mare au peste 27,000 papile gustative.
(Oare ce poate fi atat de gustos pe fundul apei?)


Puricele poate sari peste de 350 de ori lungimea trupului sau. Este ca si cum un om ar sari peste un teren de fotbal.
(30 de minute... poti sa-ti imaginezi? Si de ce porcii?)


Un gandac de bucatarie traieste noua zile fara cap, dupa care moare de foame.
(Groaznic... Incepi sa te minunezi de cat de sadici si bolnavi trebuie sa fi fost cei care au urmarit asta.)


Masculul de calugarita nu se poate imperechea cat timp are capul atasat de corp. Femela initiza sexul prin taierea capului masculului.
(Iubito, sunt acasa. Ce zici de...) (Ei bine, cel putin porcii sar peste acest aspect...)


Unii lei se imperecheaza de peste 50 de ori pe zi.
(In viata mea viitoare inca imi doresc sa fiu porc... calitatea inaintea cantitatii)


Fluturii gusta cu ajutorul picioarelor.
(O, doamne...)
(La astia este mai rau decat la dracii-de-mare)


Ochiul strutului este mai mare decat creierul sau.
(Cunosc astfel de persoane.)


Steaua de mare nu are creier.
(Cunosc si astfel de persoane.)

sondajele de opinie

Urasc felul in care toate sondajele de opinie sunt astfel concepute incat rezultatul lor poate fi controlat.
M-am trezit azi dimineata ca toata lumea la ora 8, am luat micul dejun, am citit ziarul, dupa care m-am imbracat la costum, m-am uracat in x5 si m-am pornit spre birou.
Cei care ma cunosc deja stiu ca lucrurile nu au decurs astfel. De fapt m-am trezit pe la doispe, mi-am facut un ceai si un sandwich si m-am pus in fata compului. Adevarul e ca nu am mai intrat pe net de ceva vreme si incerc sa recuperez :)
Si cum pierdeam eu vremea pe net incercand sa-mi gasesc un loc de munca (de cateva zile tot caut si nimic, vremuri de criza ce sa-i faci), aud un "Alooooo" lung si enervant. Ma scobor la usa sa vad care-i treaba si o duduie cica vrea sa-mi puna niste intrebari, ca face nush ce ancheta pentru o firma de marketing din Bucuresti.
OK am zis. Si incepe duduia sa-mi puna la intrebari despre Guvern si despre gradul meu de satisfactie legat de stuatia actuala a Romaniei de nu se mai terminau. Si am raspuns franc la toate, chiar daca raspunsurile mele erau in majoritate de nemultumire.


Anyway, deviez.


Revenind, intrebarile erau atat de indrumatoare incat nu aveai alta optiune decat sa proiectezi o imagine sumbra asupra Romaniei. Intr-adevar sunt multe care nu sunt la locul lor in tara asta dar personal nu am o parere chiar atat de proasta.
Am ajuns la concluzia ca orice sondaj poate fi modelat in asa fel incat rezultatul sa fie cel dorit de contractor. Asa ca domnilor politicieni, nu mai aruncati banii pe tot soiul de sondaje de opinie, dati-i-mii mie.